SISTEME INFORMAȚIONALE
Funcţionarea unui sistem informaţional decizional presupune desfăşurarea
următoarelor activităţi:
- culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său înconjurător;
- transmiterea datelor în vederea prelucrării;
- prelucrarea datelor în scopul asigurării cu informaţii necesare procesului
decizional;
- adoptarea deciziilor şi transmiterea acestora spre execuţie;
- asigurarea controlului şi urmărirea înfăptuirii deciziilor.
În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional, se
poate aprecia că sistemul informatic tinde spre egalarea dimensiunilor sistemului
informaţional, însă nu are sfera de cuprindere egală cu cea a celui din urmă, deoarece în
cadrul sistemului informaţional pot exista activităţi ce nu pot fi automatizate 100%.
STRUCTURA SISTEMELOR INFORMATICE
În conformitate cu abordarea funcţională, sistemele informatice sunt organizate pe
subsisteme, aplicaţii şi unităţi funcţionale (proceduri logice). Pentru programatori mai
sunt relevante încă două niveluri, inferioare unităţii funcţionale şi anume, unitatea de
prelucrare (procedura automată) şi modulul program .
Subsistemul vizează o funcţie a unităţii beneficiare sau un domeniu de activitate
din unitatea în care este conceput sistemul. Aplicaţia vizează o activitate, iar unitatea
funcţională (procedura logica) o subactivitate sau sarcină .
Aplicaţia este un pachet de programe ce serveşte la automatizarea prelucrării
datelor aferente unei activităţi distincte din cadrul unui domeniu de activitate (de exemplu
poate exista o aplicaţie pentru elaborarea statelor de plată, denumită pe scurt aplicaţia
“salarizare”). Într-o aplicaţie pot fi implicate mai multe elemente de structură
organizatorică. De exemplu în elaborarea statelor de plată este implicat nu numai biroul
financiar, care este titular pentru această activitate, ci şi serviciul personal, sau dacă
sistemul de plată presupune pontaj, va fi implicat dispeceratul, secretariatul, etc..
Împlicarea mai multor elemente de structură organizatorică într-o aplicaţie complică
schema funcţională a aplicaţiei, dar de cele mai multe ori, prezenţa mai multor elemente
este inevitabilă.
De regulă aplicaţiile se derulează ciclic şi pentru a fi mai uşor trecute pe calculator,
ciclul lor de viaţă se descompune în subactivităţi cum ar fi preluarea datelor şi
actualizarea bazei de date, sau cea de elaborare liste de ieşire sau rapoarte, sau etapa de
elaborare informaţii pentru alte aplicaţii, etc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu